Economia socială – o abordare europeană

Economia socială are diferite forme în Europa, ea însemnând o mare diversitate de afaceri și experiențe. 

În esență, sectorul non-profit și cel al economiei sociale, chiar dacă nu converg 100%,  activează în domenii care se suprapun. 

Astfel, în literatura internațională (mai ales în tradiția francofonă), termenul de “economie socială” este adesea legat de sectorul privat „capitalist”, concentrat pe profituri,  pe de o parte și sectorul public organizat de către autorități, pe de altă parte.

Abordarea non-profit mai este atribuită și contextului anglo-saxon, unde inițiativa individuală depășește inițiativa  publică și unde există un criteriu strict de repartizare a profiturilor. 

În afară de organizațiile non-profit, însă, economia socială mai include și companii. Astfel de companii sunt create, în primul rând, pentru a realiza obiective sociale, beneficiind și de o împărțire limitată a profitului. 

Putem face o distincție între abordare franceză și cea anglo-saxonă. În definiția anglo-saxonă, termenul de „economie socială” se referă la sectorul non-profit (nu pentru profit).

Cea mai comună definiție europeană, însă, se bazează pe abordarea franceză. Aceasta a fost creată în 2002 și este folosită de Social Economy Europe, organizația care reprezintă actorii economiei sociale la nivel European.

În Belgia, este dată o definiție a Economiei sociale în anul 2008: „Economia socială constă în activități economice desfășurate de companii, în principal cooperative, mutuale și asociații a căror etică este reflectată în principiile următoare:

  • scopul serviciului pentru membri sau comunitate este mai important decât profitul,
  • autonomia managementului,
  • procesul de luare a deciziilor să fie democratic,
  • în distribuirea veniturilor să primeze omul și munca sa, nu capitalul”

Întreprinderi sociale în regiunea Bruxelles

 În Belgia există diferite forme de organizare ale întreprinderilor sociale, care variază de la o regiune la alta. În regiunea Bruxelles există ca abordări majore francofone: 

  • Companii și ateliere de formare de lucru,
  • Întreprinderi de integrare,
  • Cooperative de activități,
  • Inițiative de dezvoltare a ocupării forței de muncă în serviciile comunitare și Securitate socială,
  • Întreprinderi de muncă adaptate,
  • Agenții de consultanță,
  • Inițiative de dezvoltare locală și de ocupare a forței de muncă. 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *