În ultimii ani, legislația europeană are ca obiectiv clar dezvoltarea economiei sociale. Economia socială este văzută ca un actor care are dreptul la concurență și chiar așa și este, ea beneficiind în principiu de sprijin din partea guvernelor. Cu atât mai mult, sunt sprijinite întreprinderile sociale care lucrează cu grupuri de risc ce reprezintă o problemă în sine, de foarte multe ori.
Există, în plus, o serie de avantaje pe care economia socială le poate solicita din partea guvernelor, cum ar fi fondurile structurale, precum și politicile de dezvoltare durabilă a economiei sociale.
Statele membre nu au voie să acorde companiilor ajutoare de stat care perturbă funcționarea pieței interne. Ci sunt autorizate doar măsurile generice aplicabile tuturor angajatorilor dintr-un stat membru. Pentru fiecare tip de ajutor de stat (în consecință, de asemenea, subvenții), statele membre trebuie să solicite autorizarea de la Comisia Europeană în următoarele condiții:
– Ajutorul face obiectul unei excepții (Regulament de excepție a categoriei);
– Ajutorul este autorizat (o derogare este fie acordată de Comisie numai pentru asistență limitată, așa-numita „regulă a Minimis”);
-Acesta este un ajutor acordat unui serviciu deținut de serviciile publice și care este asigurată de către o altă organizație mandatată de autorități pentru a efectua acest serviciu.
Finanțarea acordată de autoritățile publice către economia socială trebuie, prin urmare, să se încadreze în una dintre cele trei regimuri excepționale.
Regulamentul de exceptare pe categorii prevede niveluri diferite de subvenții salariale pentru persoane cu dizabilități, de foarte multe ori defavorizați pe piața muncii, atât ca intensitate cât și cu durata:
A) Maximum 75% din costul salariului și durată nedeterminată pentru persoanele cu dizabilități;
B) 50% din costul salariului maxim, doi ani pentru muncă în condiții foarte grele;
C) 50% din costul salariului, maximum un an pentru lucrătorii defavorizați;
Regulamentul de exceptare pe categorii și regula minimis-urile nu rezolvă toate problemele din Ajutorul de stat pentru întreprinderile economice sociale. Ele rămân mecanisme excepționale pentru care trebuie să fie făcute cererile de scutire adresată Comisiei Europene. Un singur răspuns pozitiv nu este niciodată sigur. În economia socială există încă multe incertitudini care fac necesară o acțiune politică.
Un control mai riguros al Comisiei va permite o atenție privind regula „de minimis”. Autoritățile ezită să anunțe măsuri către Comisie și clasifică anumite măsuri drept „ajutor de minimis”. Astăzi, însă, nu știm în totalitate ce ajutor este acordat întreprinderilor sociale din categoria „ajutoare de minimis”.
Se face o distincție între:
– „Servicii de interes general”: Acesta sunt servicii care fac parte din sarcinile de bază ale autorităților. Aceste servicii nu intră în sfera de aplicare a directivei.
– „Servicii de interes economic general” sau servicii care nu sunt economice pentru că nu există un raport financiar direct între furnizor și beneficiar a serviciului. În principiu, aceste servicii nu mai fac parte din domeniul de aplicare al Directivei „servicii”.
– „Servicii de interes economic general”: Aceste servicii se încadrează în domeniul de aplicare din directivă și, prin urmare, fac parte din Directiva piață liberă. Un regulament și o finanțare publică este posibilă, dar legislația nu poate impune restricții inițiatorilor care doresc dezvoltarea serviciilor sale.
Introducerea legislației specifice pentru Serviciile sociale de interes general ar putea fi o soluție de contrabalansare și oferire a garanție împotriva influenței crescânde a normelor din piața internă. Serviciile sociale de interes general sunt definite de Comisia ca „servicii esențiale care sunt furnizate direct persoanei în cauză „. Ele joacă un rol major pentru cetățenii europeni în termeni de coeziune socială și de calitate a vieții.